Dulce

Aşa de dulce-i scumpa mea cu părul ei de ciocolată
În iarna asta cea mai grea ce-o schimbă într-o vară,
Când paşii ei fac alba nea ca zahărul să-mi pară
Plutind pe tainicul pământ din frişcă glazurată.

Aşa de dulce-i scumpa mea în sufletul ce-l scaldă
Prin gemul gros al frumuseţii-n fiecare clipă;
Oh, Doamne, ce sublim polen pe trupul ei disipă
Dulceaţa fiecărui por de piele veşnic caldă...

Aşa de dulce-i scumpa mea şi numai câteodată,
Când razele de soare îi scapără-n obraji
În suflet mi se-aprinde o doză de curaj
Şi-mi vine să-i mănânc din buzele de fată.