duminică, 19 decembrie 2010

Intr-o după-amiază de du­minică

Toţi bărbaţii, scunzi sau înalţi, aroganţi sau timizi, simpatici sau distanţi, au în comun o caracteristică: cei mai experimentaţi îşi ascund frica vorbind tare, cei inhibaţi nu reuşesc să şi-o mascheze şi încep să bea ca să vadă dacă senzaţia dispare.     De ce le e teamă? Bărbaţii sînt foarte ciudaţi, şi eu nu vorbesc de aceia pe care i-am văzut pînă acum, ci de toţi pe care i-am cunoscut pînă azi. Pot să bată, pot să strige, pot să ameninţe, dar mor de frica femeii. Poate nu de frica celei cu care se vor căsători, dar totdeauna există una care îi sperie şi-i supune tuturor capriciilor sale. Chiar dacă e propria lor mamă.

2 comentarii:

  1. Daca unui barbat ii este frica de o femeie, atunci acel barbat nu mai e barbat, e un las, sau mai bine spus este o femeie. Frica unui barbat in fata unei femei denota ca nu are coloana vertebrala si ca ii este frica si de propria umbra. Nu zic ca nu exista, dar vreau sa spun ca aceia nu se numesc barbati ci se numesc oameni fara personalitate. Cred ca intelegi......

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cum probabil ai observat am facut remarca doar la barbatii pe care i-am cunoscut,nu vorbeam despre toti barbatii..si inca un lucru,ma refeream ca exista o femeia in viata oricarui barbat pentru care el ar face cam orice la asta m-am referit.Am inteles si la ce te-ai referit tu si ce ai inteles,dar mesajul nu a fost acelasi cel pe care am vrut sa-l transmit cu cel pe care l-ai inteles.:)


    Multumesc pentru comentariu!

    RăspundețiȘtergere

Totalul afișărilor de pagină